Nu stiu ce faci.

La ceas târziu când eu mă cert cu luna
Nu ştiu ce faci de nu mi te iveşti;
Când eu ţi-arunc cu doruri în fereşti,
Ce jurăminte calde îţi ţin mâna?

Când sera-şi lasă, tristă, moştenirea
Pustietăţii timpului magnat
Cui, dimineţi, îchini, în care pat
Îmi vinzi credinţa şi-ţi adormi trezirea?

Nu ştiu ce faci când noaptea sumbră
Mă strânge-n aşternut ca-ntr-un cavou,
Eu mă ridic să-ntâmpin un ecou
Şi-n prag mă-mpiedic de o umbră.

Să te întreb ce faci? Oricum n-auzi !
Străluceşte-n oiştea a două care
Dâra stinsă a stelei căzătoare...
Luna-şi coboară pacea-n ochi-mi uzi.

Maria de Alba