Vină şi iertare

Strâng în dinţi firul răbdării

Încordat de-o aşteptare
Unde-i capul confruntării
Dintre vină şi iertare?

Vina o întinzi spre mine
Iertarea o mai aştept.
Câtă vină-mi aparţine
Cât-o naşti, nebun, în piept?

Câte vini nu-ţi stau lăsate
la mila întâmplărilor
Făcând coadă la ,,clasate",
Prin amintiri ce încă dor?

Câte nu ţi-au fost spălate
De instanţele iertării,
Iar pe toate celelalte
Le-a prescris timpul uitării?

Câtă vină e-n iertarea
Ce ţi-am dat-o-adeseori?
Nu m-aude depărtarea,
Cerul e surzit de nori!

Între vină şi iertare
Se nasc drumuri serpuind
Spre o dreaptă întrebare:
Poţi ierta-nvinovăţind?

Maria de Alba